Manastirea Caraiman 2012

Vreau sa impartasesc cu toata lumea linistea pe care am simtit-o ieri.
Am reusit sa ajung la Manastirea Caraiman aflata in Busteni la poalele muntilor Bucegi.
Sa tot fie vreo 2 ani de cand o prietena mi-a adus de la Manastirea Caraiman o carticica in care se afla pe scurt povestea acestei Manastiri.
Practic, povestea de viata a Preotului Gherontie.
Am ramas profund impresionata si, din acel moment, mi-am dorit sa pot ajunge la aceasta Manastire.
Este foarte adevarat ca, in adancul sufletului meu,voiam sa il si intalnesc pe sfintia sa Preotul Gherontie.
Nu a fost asa, dar, nu imi pare rau nici un moment ca am pasit pe aleile Manastirii.
Am inceput ca orice turist prin a vizita mai intai locul de sub copacul atat de renumit, dupa care am intrat in biserica mare.
Pacat ca majoritatea probabil venise sa-l intalneasca pe parinte si unii dintre ei au uitat sa se mai si roage.
Poate ca sunt rea, si chiar nu aduc vina nimanui, dar si eu, ca si alti credinciosi, m-am intrebat ce cautau niste pesti exotici in apa care cred ca iesea chiar de sub copacul sfant. Pacat!
Oricum, trecand peste vizita in biserica mare unde un preot, invariabil, dadea aceleasi date despre Sfantul Parinte Gherontie (am fost la un pas sa il intreb crestineste daca este bine sa denaturezi adevarul - dar fiind in locasul sfant am tacut). Dupa ce m-am rugat, l-am intrebat pe acel preot despre Parinte si primind acelasi raspuns, ca multi alti crestini, am intrebat suplimentar daca Parintele este bine, adica sanatos. Cand am primit raspunsul ca, da, este sanatos dar doar se odihneste, m-am linistit si am iesit in curte.
Pasii m-au indrumat catre biserica mica (practic de cand am intrat in curtea Manastirii am dorit sa intru in acea mica biserica de lemn).
Alaturi de sotul meu, eram singuri in micuta bisericuta.
A fost nemaipomenit. Am stat pret de cateva minute doar eu in mijlocul bisericutei (sotul meu statea linistit pe scaunele din bisericuta) cu ochii inchisi si nu imi puteam imagina ceva mai linistitor.
Acele cateva minute au fost magnifice. Nu va pot descrie ce am simtit dar a fost minunat.
Dupa cateva minute cand am simtit ca au intrat si alte persoane in bisericuta m-am aplecat evlavios catre altar si am iesit afara.
In curte era forfota, atunci am vazut multimea de preoti adunata, probabil, datorita vizitei Patriarhului Daniel. Aici am fost rautacioasa, nu-i asa?
L-am urmarit pe Patriarh, de departe, cum cu grija punea mana sa pe crestetul celor catorva crestini intalniti in drumul sau si i-am spus sotului sa mergem spre casa.
Nimeni nu imi spusese unde locuia Parintele Gherontie dar am banuit cum ca ar fi acea casuta din dreapta bisericutei de lemn, cum intri pe poarta Manastirii.
Am aruncat o privire spre geamurile casutei, si ma gandeam ca, sigur Parintele stie ca sunt acolo (asa imi imaginez eu).
Oricum, am trecut sa iau ceva amintiri dupa care am iesit din curte. Am intrebat respectuos o maicuta (sau o doamna care vindea la carticele) cum putem face sa ne cazam cateva zile in acel lacas de cult. A raspuns ca dupa 15.09 vom avea telefonul pe site-ul Manastirii. Pacat ca acum nu functioneaza acel site.
Iesind din curtea Manastirii si indreptandu-ne catre masina, eu uitandu-ma la geamurile casutei unde banuiam ca ar locui Parintele, aveam senzatia ca este la unul dintre geamuri si ne priveste.
Pe drum sotiorul meu m-a intrebat de ce sunt asa tacuta.
Eram tacuta si nici nu-mi dadusem seama.
Inca eram sub influenta a ceea ce vazusem mai devreme. 
De atunci, ma tot gandesc cum sa fac sa ajung sa-l cunosc pe Parintele Gherontie. Ma tot gandesc ce sa-l intreb. Nici nu sunt sigura ca vreau sa il intreb ceva. Vreau doar sa il cunosc, sa-l intalnesc. Nu vreau sa aflu mai nimic despre mine (eu inca mai cred ca ce iti este sortit se va intampla, oricum, dar majoritatea murmura ceva de deschisul cartii) dar mi-as dori sincer sa pot sa ii ascult povestea. Trebuie sa fie un bun povestitor. Mi-ar placea sa stea cu noi (crestini sau nu) la povesti.
Povestea vietii sale spusa chiar de Dumnealui.
Cine stie....poate ca intr-o zi, cu ajutorul Domnului, voi avea ocazia.